Nu am mai scris de mult...

                Nu am mai scris de mult. Nu am scris pentru ca am avut timp să fiu fericită. Am avut timp să mă bucur de o iubire pe care o visam de mult. Am reușit să îmi dau seama câtă iubire pot să ofer și câtă iubire pot primi. Nu am știut până acum ce înseamnă ca cel de lângă tine să te pună mereu pe primul loc. Cu toate acestea, nu pot da cu noroi în sentimente trăite cum fac alții. De câte ori recitesc rânduri vechi scrise la miez de noapte, îmi aduc aminte câte frustrări sau temeri au putut avea anumite persoane pe care le-am avut în preajma. Cred că numai cineva care nu își poate asuma propriile acțiuni preferă să atace decât să păstreze o distanță bine definită. Interesant este că trecutul mi-a căutat prezența o lungă perioadă de timp iar acest lucru mi-a dat de înțeles că într-adevăr contez, nu? M-am amuzat la toate contrazicerile dintre fapte și vorbe. M-am amuzat la toate ideile care urmăreau renunțarea la propia dorință rezultând clișee evidente.

               Acum sunt fericită că am întâlnit o jumătate pe care o căutam de mult. Este minunat că am înțeles în sfârșit că o iubire se demonstrează, se menține și se încarcă mereu cu realizări în doi. Este foarte frumos să ai lângă tine o armură care te protejează de fiecare dată când este nevoie. Când toate dorințele și trâirile sunt împărtășite cu persoana iubită, consider că atunci există o dragoste adevărată.