Dorul inundă sufletul de
lacrimi care se usucă foarte greu. Când îţi este dor de cineva, îţi tremură inima că nu poţi să te bucuri de prezenţa persoanei dragi. Este dificil să zâmbeşti
cu lacrimi în ochi, inspirând parfumul melancoliei..căci..dorul asta este..o
stare de melancolie. Amintirile sunt ca nişte linguriţe de miere care alină
sufletul; te fac să retrăieşti momente călduroase pentru o clipă..dar, în acelaş timp, sunt ca fructul oprit. Ştii
că nu poţi să îl ai dar, totuşi speri la
aroma visului. Strigătul speranţei este răsunător dar, gura tace. Numai cine
cunoaşte taina iubirii poate înţelege cu adevărat acest fenomen. E uşor să visăm
dar, e greu să ne urmăm visele. Ne dorim iubire
dar dam de ceaţă căci iubirea este… un mister ce trebuie descoperit.
Fiecare îl defineşte în modul sau, de aceea, pare percepută diferit. Dacă
învăţăm să citim cuvintele cheie din suflet, putem să descoperim sentimentele
ce “zac”şi doresc să fie socase la suprafaţă pentru a da lumina chipului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu