Mi-e un dor nebun de
tot ce înseamnă noi. Mi-e dor de toate momentele fantastice de care mă bucuram ca un copil care vedea pentru prima dată o jucărie. Cu toate acestea,
nu pot spune că te mai iubesc. Pare ciudat, nu?! Iubirea pentru anumite trăiri a
rămas la fel..de aceea pot pune egal încă între iubire şi noi.
M-ai iubit şi dupa ce ai
spus adio! Ai renunţat cu lacrimi în ochi la un vis frumos în care mă visam
mireasă. Ai renunţat la o iubire despre care ştiai că o să dai greu…Nu am
înţeles niciodată de ce oamenii pleacă, deşi vor să stea. Chiar şi cei din jur
ţi au spus că o să îţi fie greu să pleci dintr un loc în care ai simţit cu
toata fiinţa ta ce înseamnă iubirea…şi ţi s-a dovedit de mii de ori că te ai
întors în trecut cu paşi repezi caci, ţi-era dor. Ţi-era dor de sentimentul pe
care îl întâlnisei pentru prima dată. Nu o să te judec niciodată pentru că eu
nu condamn lucrurile făcute din inimă. În schimb, nu o să înţeleg niciodată
persoanele care vor să uite trecutul..mai degrabă să fugă de el. Acesta trebuie
asumat pentru că face parte din tot ce înseamnă”eu”. E ca şi cum ai vrea să uiţi
alfabetul dar, în acelaş timp, să ai capacitatea de a citi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu