Poteca vieții

   

Când iubești sufletul mai mult decât trupul, când simți sentimentele adevărate și nu trăiești iluzii..atunci trăiești cu adevărat. Vei înțelege ce înseamnă frumosul și vei descoperi sinceritatea.

Ochii spun mai multe decât vrem noi să arătăm. Ei sunt imaginea trecutului nostru dar și a prezentului. Ascund toate suferințele și bucuriile pe care le-am avut...dezvăluie tainele dorințelor noastre și reflectă pasiunea pentru cel mai prețuit lucru pe care îl avem încleștat de visuri.

Dacă nu vrei să te hranești cu iluzii, te vei intoarce..maine...peste o lună sau poate ani..dar te vei întoarce  la sinceritatea uitată pe drum. Vei vrea să te regăsești pe tine...pe acela care știa să trăiască și să simtă. Niciodată nu e prea târziu să revezi un loc ce ți-a plăcut și ți-a creeat amintiri mirifice, nu? Nu îți fie frică să spui "bun gasit!" de teamă că poate găsești poteci uitate de timp și de regrete sau orgolii. Poți da viață oricărui loc părăsit dacă vrei.

Prietenie

Ce înseamnă pentru mine o prietenie adevărată? 
-să ştii să asculţi pe cel de lângă tine indiferent de ora sau de circumstanţe 
-să ţii cont de părerile lui 
-să te simţi în casă prietenului ca în propria casă 
-să ştii ce are pe suflet înainte să îţi povestească 
-să ştii când să taci şi când să vorbeşti 
-să clădeşti cu gesturi mărunte un palat de sentimente 
-să fii capabil să îl întorci din drum oricând dacă vrea să plece de lângă tine 
 -să îi opreşti lacrima înainte să o verse 

Nu îţi face griji atunci când o persoană apropiată simte revoltă , ci atunci când simte indiferenţă. 
Prietenia este că un pahar de cristal în care se adună stropi de amintiri. Când paharul se sparge, prietenia dispare. 
Dezamăgirea este duşmanul prieteniei. O poate distruge într-o secundă, chiar dacă s-a clădit în ani! 
Atunci când cineva ajunge să îţi lipsească, îţi dai seama cât înseamnă pentru tine.

Strigătul visării

Mă iubeşti dar îmi dai drumul să zbor spre alte culmi ; 

Ţi-e teamă că nu mă poţi păstra în siguranţă…

 Iar iubirea noastră nu are nicio şansă 

 Şi se topeşte uşor în mii de lacrimi.

 Frânturi de vise ca-n basme strigă să revină în prezent ,

 Inimile noastre se întâlnesc pentru o secundă , 

Săruturile noastre se dezmiardă atent , 

Visurile noastre se văd că o subţire undă.

Dezamăgirile apar după mii de raze . 

Vrem armonie şi ne lovim de pietre , 

Căutăm în suflet picături de miere ,

 Şi ne uităm la eternele “poze” .

Agonie şi extaz

Zâmbete ascunse în lacrimi
Raze de soare pierdute printer nori
Amintiri nărăvaşe care îşi aduc aminte de noi
Iar visele noastre se pierd în pernele moi.

Aminteşte-ţi de mine ,aminteşte-ţi de noi,
Adu-ţi aminte de zilele cu ploi
Şi de zâmbetele de iubire
Care aduceau magie.

Trăim între apă şi foc
Speranţa şi venin
Amăgiri şi destin.

Trecutul iubirii

O,tu,dor uitat

Plin de neînţeleasă simţire

Fără milă ai plecat

Şi vrei să mă bucur de a ta venire.

Vreau să fug de iubire

Vreau să fug de visări

Dar tu ,dor neînduplecat

Mă arunci într-un vis întunecat.

Pleci şi iar revi la acelaş”eu”

Cu aceleaşi trăiri,cu aceleaşi amintiri

În aceleaşi locuri cu aceleaşi sărutări.

Orgoliul- o pânză de păianjen

       

Trăim într-o lume în care ne lovim de valuri sparte şi uităm să visam..uităm să iubim..de fapt..nu mai vrem să iubim pentru că ne-am săturat de atâtea"cioburi sparte" şi iluzii deşarte şi ne minţim că noi putem fi de piatră şi putem trece peste orice...dar de fapt..asta este "refugiul" nostru pentru a ne fi bine..doar că noi ne vom întoarce mereu la "propriul eu" care iubeşte chiar dacă vrea să uite...că iubirea înseamnă şi suferinţă..şi trebuie să o trăiască până la sfârşit.
Acest refugiu poate însemna şi acel orgoliu care este că o pânză de paianjen care vrea să distrugă sufletul, amintirle şi acel sentiment sacru..iubirea. Orgoliul este că o umbră a egoismului inconstient…consider că este o raclă a sufletului care aşteapta neinsetata cadavrul sufletului care este cufundat între confuzia dintre iubire şi încăpăţânarea de a simţi şi de a trăi ceea ce avem în suflet. Pentru a scapă de acest demon mascat în ceva “salvator”,pentru că am zis că poate fi văzut că un refugiu...trebuie să avem acea inteligenţă emoţională care să ne facă să înţelegem viaţă, valorile ei iar astfel, putem face diferenţa dintre “demon” şi lucrurile frumoase ale vieţii şi realitaile ei.
În concluzie, trebuie să trăim fiecare pagină din viaţă noastră, să înţelegem fiecare rând şi să preţuim fiecare cuvânt.Viaţă este condusă de (un) destin pe care nu putem să îl controlăm iar cheia fericirii constă în armonia dintre suflet şi gânduri.

O alta viaţă\lume

O altă viaţă\lume

Aş vrea să pot trăi şi altfel. Aş vrea să pot avea şi altceva decât am. Nu vreau lucruri materiale, ci vreau lucruri imposibile pot spune. Îmi doresc o lume în care să pot evada când îmi este greu. O lume în care să nu mă vadă nimeni când plâng, râd sau zambesc..o lume doar a mea şi atât.

Atunci când evadez să nu ştie nimeni unde sunt şi  să fiu o fantomă a timpului.  Să-i pot privi pe ceilalţi şi să ştiu ce gândesc, unde se duc, ce spun…să mor când vreau eu sa mor, să traiesc aşa cum vreau eu să traiesc. O lume perfecta, ideala!

Uneori această lume poate fi privită ca iubirea. Iubirea îţi dă aripi de înger şi o putere magică. Din păcate, aceasta este biruită de lucrurile din jur. Trebuie să fim aşa cum vrem noi să fim, să trăim aşa cum vrem noi să traim: într-un cuvânt… să învăţăm să iubim!

          Lumea ar fi altfel dacă fiecare gest, sarut, cuvant ar însemna pentru toţi ceva frumos şi emoţionant.

Rodul fericirii creşte prin sentimentul iubirii. Iubirea nu se stinge când vrem noi, ci când trbuie să se stingă. De aceea, este important să ştim să  o simţim.. În caz contrar, te poţi izola de magia acestui sentiment şi realizezi că ce credeai că poţi atinge, s-a topit mai devreme decât preconizai.

         Învaţă să ai curajul de a face ce simţi, deoarece lucrurile valoroase cu adevarat vin din inimă. Învaţă să crezi în lucruri imposibile

, învaţă să vezi dincolo de cuvinte, învaţă să citeşti iubirea din ochi, învaţă că dragostea poate fi mai puternică decât orgoliul  dacă desfacem aripile sufletului pur şi  zburăm spre infinitul parfumului”mi-e dor să te iubesc”.

Prima iubire-un loc în care te vei întoarce mereu cu sufletul

Mi-e un dor nebun de tot ce înseamnă noi. Mi-e dor de toate momentele fantastice de care mă bucuram ca un copil care vedea pentru prima dată o jucărie. Cu toate acestea, nu pot spune că te mai iubesc. Pare ciudat, nu?! Iubirea pentru anumite trăiri a rămas la fel..de aceea pot pune egal încă între iubire şi noi.

M-ai iubit şi dupa ce ai spus adio! Ai renunţat cu lacrimi în ochi la un vis frumos în care mă visam mireasă. Ai renunţat la o iubire despre care ştiai că o să dai greu…Nu am înţeles niciodată de ce oamenii pleacă, deşi vor să stea. Chiar şi cei din jur ţi au spus că o să îţi fie greu să pleci dintr un loc în care ai simţit cu toata fiinţa ta ce înseamnă iubirea…şi ţi s-a dovedit de mii de ori că te ai întors în trecut cu paşi repezi caci, ţi-era dor. Ţi-era dor de sentimentul pe care îl întâlnisei pentru prima dată. Nu o să te judec niciodată pentru că eu nu condamn lucrurile făcute din inimă. În schimb, nu o să înţeleg niciodată persoanele care vor să uite trecutul..mai degrabă să fugă de el. Acesta trebuie asumat pentru că face parte din tot ce înseamnă”eu”. E ca şi cum ai vrea să uiţi alfabetul dar, în acelaş timp, să ai capacitatea de a citi.

Ce înseamnă să îţi fie dor!

Dorul inundă sufletul de lacrimi care se usucă foarte greu. Când îţi este dor de cineva, îţi tremură inima că nu poţi să te bucuri de prezenţa persoanei dragi. Este dificil să zâmbeşti cu lacrimi în ochi, inspirând parfumul melancoliei..căci..dorul asta este..o stare de melancolie. Amintirile sunt ca nişte linguriţe de miere care alină sufletul; te fac să retrăieşti momente călduroase pentru o clipă..dar,  în acelaş timp, sunt ca fructul oprit. Ştii că nu poţi să îl ai dar,  totuşi speri la aroma visului. Strigătul speranţei este răsunător dar, gura tace. Numai cine cunoaşte taina iubirii poate înţelege cu adevărat acest fenomen. E uşor să visăm dar, e greu să ne urmăm visele. Ne dorim iubire  dar dam de ceaţă căci iubirea este… un mister ce trebuie descoperit. Fiecare îl defineşte în modul sau, de aceea, pare percepută diferit. Dacă învăţăm să citim cuvintele cheie din suflet, putem să descoperim sentimentele ce “zac”şi doresc să fie socase la suprafaţă pentru a da lumina chipului.

Visele clădite din amintiri!

 Când calci în picioare niște sentimente dar vrei ca totul să fie ca înainte, e ca și cum mototolești o coală de un alb impecabil și vrei să fie la fel dupa ce o despătureşti. Nu poți strivi niște trăiri doar pentru că vrei să fugi de realitate. E ca și cum ai vrea să îți creezi un alt destin, dar cu consecinţe neasumate. Apoi urmezi nişte vise clădite pe cărări necunoscute și te împiedici… Când se rupe o legătură dintre două persoane, se sparge trecutul în bucăţi de amintiri. Atât rămâne după tot ce s-a întâmplat între  două persoane. Amintirile! E ca şi cum ai îngloba tot ce a fost frumos într- un bol de sticlă şi îl priveşti oridecâteori vrei să faci o retrospectivă a umbrelor sufletului care strigă după salvare. Visele nopţilor pecetluite cu parfumul săruturilor se vor infinite. Razele lunii, împreuna cu stelele vor predestina în taină. 

Melancolia în oglinda vieţii

Melancolia în oglinda vieţii

Şi-au trecut ani, şi-au trecut vise. Am întâlnit iubirea când nu ştiam ce înseamnă viaţa. Am încercat să lupt..stangaci, cu mare speranţă însă. Este incredibil cât de mult poate să iubească cineva chiar dacă sufletul se inundă de lacrimi reci, neavând împlinire. Timpul s-a scurs pe lângă noi ca nisipul dintr-o clepsidră; Nu ne-am fi gândit niciodată că o să ne aducă în acelaş loc, la aceeași oră, într-o zi care părea obișnuită. E incredibil cât de mult se poate schimba un om, nu-i asa? Oamenii se schimbă dar trăirile nu se uită. Cine se astepta ca destinele a doi oameni care păreau diferite..se pot întâlni cu aceeaşi simțire; dar, nimic nu este întâmplător, nu? Totul se întamplă cu un scop. Fiecare pas îl urmează pe celălalt şi se concretizează într-un cerc numit viaţă. Orice picătură de împlinire, trebuie preţuită la timpul ei, fară să uitam că şi “căzăturile” ne-au făcut puternici şi ne au învăţat că trebuie să luptăm pentru împlinirea sufletească .